Te schimbi incet
Te schimbi profund
Te schimbi de nu te mai ajung

Te schimbi incet

Te schibi soptit

Iti schimbi al tau neauzit

Paienjanelul Benjamin

Picioare lungi si statul drept,
Rosu pe spate si pe piept
Mi-ai aparut tu in gradina,
Te-ai furisat la radacina
Si ma privesti infiorator.
Vrei sa te cred? Esti vanator?
Ceva cu verde chiar pe fata
S-a prins naiv in a ta ata
Si-acuma zumzetul e mare
Caci simte ca n-are scapare.

Zbaterea ei m-a inmuiat
Si m-a facut ca prin pacat
Sa rup din fire ca sa cada
Si sa te las fara de prada.
Tu te-ai ascuns infuriat
Caci muscutia a scapat.
Am inteles ca nu e bine…
Dar ce ma fac acum cu tine?
Posac si neintelegator
Privesti tacut cina in zbor.

Ma uit la tine ma-ntristez.
Pot oare sa ma revansez?
Si sunt asa pierdut in ceata…
Las’ c-om vorbi de dimineata.

Apoi am realizat ce ma deranja, ce nu se potrivea. Erai fara mine. Poza prezenta un moment de care eu habar nu aveam. Imi jurasei in timp ce faceam dragoste ca o sa ma iubesti si maine si poimaine si mereu mereu mereu. Oricum suna prea siropos pentru mine, cam ca un slogan. Today. Tomorrow. Always. Ciudat ca totusi m-a prins, ca am luat-o ca pe o matrita a dragostei mele. Desi a doua zi nu iti mai aminteai cele zise si nu recunoasteai, am pastrat ca pe un legamant.

Asa ca era absolut firesc sa mi se para inconceptibil ca existenta ta sa continue independent de mine. Era chiar teoremic. Tu rezulta prin definitie Eu. Si chiar depasisem legile, asa incat Eu rezulta prin definitie Tu concomitent cu prima relatie. Un mecanism simplu prin care defineam restul relatiilor.

Nu te mai vreau inapoi. Nu ar avea rost, ar fi un calcul in plus. As vrea sa avem un trecut curat. Sa-l ciopartim, asa cum faceau cei de la montaj cu pelicula de film, si sa pastram numai ce a fost frumos; cand ne tranteam in zapada, cand mangaiam pisici, cand faceam arta. As trage un cadru lung pe buzele tale binefacatoare apoi as aluneca pana la palme unde as incetosa un pic imaginea; ce rost are sa vada toti palmele astea pe care eu le-am sarutat atat si care treceau prin parul meu ca o rugaciune buna? Nu, trebuie incetosat ca sa protejam paganii. Vreau sa ramana in centru nuditatea mea, langa a ta, inlantuite de iubire. Sa fim noi, frumosi si nesimtiti. Filmul nostru ar ramane fara intrigi sau deznodaminte. Monoton. Numai Eu rezultat prin definitie Tu concomitent cu Tu rezultat prin definitie Eu l-ar intelege.

Capul iti explodeaza

Capul ti-o ia razna. Te asezi pe patul camerei asteia de hotel modest. Te intinzi pe spate. Il saruti pe Victor cat mai lung posibil si incerci sa-i atingi omusorul cu limba. Ii vine instantaneu sa vomite si se da inapoi. Tu razi amuzata la culme. Cat de haios poate sa fie! Victor intra in camera cu o frapiera cu gheata in mana si intreaba ce a pierdut. Ups! L-ai sarutat pe Andrei. Izbucnesti intr-un ras si mai puternic, frenetic, care suna extrem de ciudat deoarece iti tii capul pe spate si gatul intr-o pozitie anormala; corpul intins pe cearsaful alb ti se zguduie de hohot. De-abia poti sa-l rogi printre chicoteli pe Andrei sa-i explice.
Victor se uita in jur mirat. Ce naiba nu intelege? Sa-i zica Andrei, sa-i zica Andrei! Spune-i Aandrei! Victor te priveste in continuare nelamurit. Apoi rasufla lung si trist, realizand ce se intampla. Pe fata ii vezi un zambet amar, iar ochii lui rotunzi isi inchid pleaopele pana la jumate. Se aseaza langa tine si te ia in brate. Te saruta pe obraz si iti aseaza grijului capul pe pieptul lui si inchide ochii. Isi trece mecanic degetele prin parul tau. Te pierzi.

Te trezesti singura intre aceeasi pereti de culoarea oului de rata. Unde e Victor? Sinti ceva lipicios si rece sub picioarele tale. Dai plapuma la o parte. Sange! Scoti un tipat scurt si infundat si te impingi contra saltelei in celelalt capat al patului, cat mai departe de pata visinie. Te uiti instinctual la palmele tale. Sunt murdare de aceeasi substanta rosie. Le departezi repede de trup si te avanti intr-un scurt sprint pana la marginea closetului. Iti versi tot continutul pe portelanul alb. Te stergi cu mana la gura. Ti-e sila de tine si iti juri sa nu mai faci, nu o sa mai faci. Te intinzi pierduta pe gresie, dar in acceeasi secunda esti la loc in picioare. Victor. Victor! Victor, unde esti? Victor, iubitule? Te speli grabita pe maini si pe fata si fara sa te mai stergi iesi din baie, apesi clanta usii si ajungi pe holul hotelului doar in furou. Esti desculta si-ti amintesti ca ti-ai aruncat chilotii undeva intr-un colt al camerei. Nu te mai intorci sa te imbraci. Iar face glume? Astepti parca sa iasa de undeva si sa-ti spuna cu gura pana la unrechi: BAU! Ti-e frica, dar iti pui pe fata un zambet de “stiam eu ca pui ceva la cale” pentru orice eventualitate. Of, Doamne, ce a fost aseara? Iti duci mana la frunte iar cu cealalta iti prinzi trunchiul, sub piept. E asa de frig ... Ajungi in capul scarilor. Si se face noapte pe hol. Nu mai simti nimic.

Acum te vei trezi pe o canapea inflorata pe acelasi hol luminos cu tavan de sticla, ca la sere. ”Stai linistita”, iti spun ei. Capul simti ca-ti explodeaza. Nu vezi clar. Clipesti mai des ca sa-ti revina imaginea. Trei oameni se apleaca asupra ta. “Te simti bine, domnisoara?” te intraba pensionarul imbracat la costum, unul probabil de pe vremea tineretii lui. Cum sa te simti bine? Te intrebi indignata. Trebuie sa… Victor! Vrei sa te ridici. Nu poti. Prorpiul tau corp nu-ti raspunde. Mainile-ti raman inerte pe langa trup iar gatul sta neclintit. Te zbati in tine, cu tine, dar corpul iti sta moale. Doamne unde e? Il iubesti, il vrei inapoi, iti pare rau, nu mai faci, promiti…Florile canapelei se misca, iar tu te afunzi in ea. Ii vezi mariginile-i indepartandu-se pana undeva, la vreo cinci metrii deasupra ta. Pun capacul canapelei. Nu iti amintesti sa fi avut pana acum vreo canapea care sa aiba capac, dar esti prea obosita sa te mai revolti. Le asculti discursurile mincinoase si ii lasi sa arunce primul pumn de tarana peste tine. Noapte buna, iubito. Noapte buna dragule.

Copilul de pe firul apei

Sunt copilul din cosuleţul de nuiele stropit cu smoală, lasat pe firul unei ape.
Dacă mă vezi, trage-mă langa tine; am nevoie de protecţie.
Dacă mă auzi, ia-mă in braţe; am nevoie de fericire.
Dacă mă simţi, sarută-mi fruntea; am nevoie de iubire.
Iar dacă nu-mi poţi da împinge-mi coşul mai departe pe cursul apei; nu am nevoie de tine.

(mulţumesc Kundera pentru inspiraţie)

bucati din mine in poze, bucati in texte

Unde o să fiu când nu o să fiu

Îţi mai spun o dată şi acum nu are rost să te mai încăpăţânezi atât:
Ştiu cum o să mor.
Da, da, nu râde că nu e de râs, chiar ştiu.
Am plănuit totul amănunţit ca să nu vă speriaţi când va sosi timpul.

O sa mor de cuvinte.
Ascultă-mă bine, să nu îmi zici atunci că nu ţi-am spus.
De cuvinte o sa mor.
şi oamenii vor întreba “de ce a murit?”
si tu o sa le spui indurerată “de cuvinte”
iar ei vor tresări puţin la auzul acestora şi vor repeta cu ochii pierduţi
“de cuvinte zici...”

Când m-am trezit din vis

Azi nu mai există sfinţi există doar oameni fericiţi si oameni nefericiţi. Cei fericiţi sunt cei pe care nu i-am intâlnit niciodată; ceilalţi sunt de-ai noştri.

Când crezi ca te amuz

Mă iei de mână, m-aduci pe-al patului mal iar
Mă-ntinzi uşor pe spate şi-mi spui că-i joc de-a viaţa
E joc... e joc de-a mea şi de-a ta, dar nu de simţire ci de adormirea ei.

Surâzi când îţi spun asta, mă crezi nebuna ce caută să se amuze de mina ta surprinsă

în jocul morţii am intrat si eu
căci viaţă nu poate fi când pantecul ţi-e străbătut de viaţă
când laşi pe lume viaţa tu hotaraşti să mori
semnezi voluntar moştenirea trupului tău.

Urmaşul meu mi-e moartea
oricat de dulce-ai spune că am adus lumina...
... eu stiu.